și asculți cum îți povestesc
despre monștri
și iubești la nebunie să privești pământul care
se sprijină în mintea mea ca o pastilă
de a doua zi

apoi
după o perioadă
fără niciun avertisment
minutele au devenit tot mai elastice și
ți-ai amintit
cât de ușor mi-ai rătăcit copilăria
într-un parc de bănci
unde
te așezai cândva
cuminte
să ma asculți cum îți povestesc
puțin câte puțin
din mine însumi